sâmbătă, 20 aprilie 2013

Reperele

     Ce înseamnă de fapt reperele? Sunt acele principii în funcţie de care omul reacţionează. Sunt acele sisteme care îi influenţează deciziile. În funcţie de ele individul judecă o situaţie. Nu cred că există doi oameni care să aibă aceleaşi repere. Asta ar însemna, în mod complet absurd, că cei doi au trăit aceeaşi viaţă. Că fiecăruia i s-a întâmplat exact acelaşi lucru interpretat în mod identic... Absurd... Ar fi posibil doar într-o lume ideală, poate şi într-o piesă a lui Ionescu, însă personajele acelea nu au biografie, de aici concluzia că într-o lume ideală oamenii nu ar avea niciun fel de biografie, ar fi simple x-uri statistice...

     Probabil că în societatea noastră reperele sunt ori mult prea diferite, ori inexistente... De aici atentatele, privirile posomorâte din autobuz şi lacrimile dintr-o relaţie...

    Soluţia este una singură, Apocalipsa care va netezi indubitabil orice tresărire de orgoliu, orice adiere de personalitate...

vineri, 19 aprilie 2013

Despre "ziarism" şi ziarişti

              Nici nu mă gândesc să vorbesc despre greii din presă, adică cei ce scriu mizeriile din ziarele de scandal, ori măcar să amintesc de comentatorii de la digisport care nu au auzit de termenul obiectiv, iar secretele meseriei rămân suspendate în neştiinţă aşa cum Cristian Ţopescu este în opinia lor numele unui voievod valah... 
              Nici despre moderatorii de emisiuni, ori despre cei ce continuă să pronunţe şi să scrie Reghencamf în loc de Reghecampf, mama voastră de dobitoci...
              Nu vreau să menţionez nici ziarele locale, unde articolele n-au nici cap nici coadă, uneori nici subiect, fapt ce le apropie de teatrul lui Ionesco... Acolo fraier e cine cumpără ziarul şi nu-l foloseşte măcar pe post de hârtie igienică, ori paletă de muşte.
              
              Nu o să vorbesc de fapt despre nimeni si despre nimic pentru simplul fapt că în România nu mai există nici presă şi nici ziarişti... Iar în curând n-o să mai existe nici cititori...

duminică, 14 aprilie 2013

Decenta interzisa

         Cred ca am descoperit astazi cel mai cretin produs care apare pe sticla in Romania noastra draga. Ceva care bate detasat Happy-Shit-ul lui Maruta, ori Show-ul de Caca al lui Kapatos. Ceva ce se evidentiaza in gasca de emisiuni ce promoveaza prostia, cretinismul si non-cultura, asigurandu-ne un viitor suficient de sumbru incat taiatul venelor sa devina o metoda de eliberare...
         
         Ca sa nu mai prelungesc suspansul voi dezvalui numele emisiunii in sunetul de trambite imaginare: Iubire interzisa, gazduita de haoticul post National TV... Sa ne delectam cu descrierea oferita pe site: 
        
       Un nou sezon de "Iubire interzisa"! Un reality-show despre povesti de dragoste pentru care protagonistii trebuie sa se lupte cu familia, cu societatea, cu prietenii, cu fostii sau fostele si, uneori, cu ei insisi. Si in acest sezon, telespectatorii National TV vor avea parte de momente frumoase de tandrete, lacrimi de suparare, certuri aprinse, ironii si intepaturi.
       Cand oamenii se iubesc, nu e loc de simulari sau de reconstituiri...
       Aici este locul unde vezi povestile asa cum sunt: iubiri frumoase, iubiri dureroase, iubiri nemiloase!

       Mass-media si-a pierdut functia culturala. Sub pretextul rahatesc al ratingului, al ideii ca telespectatorul solicita acest fel de emisiuni se continua acest curent al cretinizarii sistematice a poporului roman. Da, consider ca poporul roman a cazut victima unei conspiratii. Cineva este direct interesat ca masele sa nu isi puna intrebari existentiale. Sa nu gandeasca, sa munceasca si sa isi duca existenta nesemnificativa in afara discutiilor cu adevarat importante...
    
Somn usor si vizionare placuta!

duminică, 7 aprilie 2013

Romania... Te iubesc!

         Superbă emisiune. Subiectul din seara asta de-a dreptul ilar, de trist ce e... Investiţiile cu cap realizate de către edili în România noastră dragă. Cea mai inspirată - construirea din fonduri europene a 15 kilometri de pistă pentru biciclete într-o comună unde nu asfaltul este un lux. 
         Trăim un banc...

joi, 4 aprilie 2013

Generaţii

           O dinamică ciudată ne împinge spre cretinismul cel mai sincer. Asta este cea mai importantă şi în acelaşi timp recentă constatare. 

            O drăcuială scrâşnită sistematic de un cuplu la vârsta senectuţii aşezat în autobuz, în faţa mea. Strict ca imagine te-ai păcăli, ar putea trece drept doi bunici simpatici, însă vorbele trădează o structură găunoasă, tipologii ale lui Băieşu care stau pironiţi în vizor să-i prindă pe ăia de se şterg pe preşul meu. Totul reprezintă o mare tâmpenie, o adevărată vină a umanităţii în sine - faptul că există. Fireaţi ai dreacu cu semafoarele voastre! sau Fireai al dreacu de şofer! ori Fireati ai dreacu că vă găsi să umblaţi toţi acu!

             După ce mă cam debusolase reacţia de stadion a unor copii de grădiniţă, care au început să strige numele eroinei silabisind gutural în modul în care silabisesc ultraşii pe Arena Naţională numele echipei preferate am avut astăzi ocazia să observ, după spectacol, între alţi copii adorabili o fetiţă blondă şi creaţă cu ochi albaştri care zâmbea din suflet. Este acel zâmbet sincer si total pe care adultul îl uită în cursul procesului educaţional. Acel zâmbet care este capabil să şteargă cu buretele cea mai neagră săptămână. 

            Am vrut să închei într-o notă optimistă, deoarece cred că există speranţă. 
            Chiar dacă suntem generaţia care va înfunda definitiv România...