vineri, 7 iunie 2013

O lume plină de farmec

              Lumini, decoruri, muzică, actori... Cuvinte... Pentru unii tabu, pentru alţii o plimbare în parc, teatrul răspunde, în ultimele milenii, unor nevoi umane. Cum şi în ce fel a evoluat aflăm din cărţile de istorie, dar nu ne interesează asta în mod deosebit. Ce interesează este lipsa profundă de rigoare, acea lene care a început să răzbată în produsul finit, ăla de-l arăţi spectatorului... Iar spectatorul prost să fie să nu te amendeze...
               Ştiu că studentul, oriunde ar fi el înscris, vrea să înveţe, să acumuleze, să exerseze şi, inerent, să greşească. Totuşi rog cititorul să ia aminte la un anume fapt: apariţia unui nou tip de student - ăla care le ştie pe toate deja şi nemaiavând nimic de demonstrat/învăţat punctează...
               Această lene/suficienţă (Doamne ajută să greşesc) este garanţia unui viitor luminos ca noaptea polară... 
                Trebuie să mulţumim pentru asta întregii societăţi pentru că vina stă în indiferenţa generală!
                

sâmbătă, 20 aprilie 2013

Reperele

     Ce înseamnă de fapt reperele? Sunt acele principii în funcţie de care omul reacţionează. Sunt acele sisteme care îi influenţează deciziile. În funcţie de ele individul judecă o situaţie. Nu cred că există doi oameni care să aibă aceleaşi repere. Asta ar însemna, în mod complet absurd, că cei doi au trăit aceeaşi viaţă. Că fiecăruia i s-a întâmplat exact acelaşi lucru interpretat în mod identic... Absurd... Ar fi posibil doar într-o lume ideală, poate şi într-o piesă a lui Ionescu, însă personajele acelea nu au biografie, de aici concluzia că într-o lume ideală oamenii nu ar avea niciun fel de biografie, ar fi simple x-uri statistice...

     Probabil că în societatea noastră reperele sunt ori mult prea diferite, ori inexistente... De aici atentatele, privirile posomorâte din autobuz şi lacrimile dintr-o relaţie...

    Soluţia este una singură, Apocalipsa care va netezi indubitabil orice tresărire de orgoliu, orice adiere de personalitate...

vineri, 19 aprilie 2013

Despre "ziarism" şi ziarişti

              Nici nu mă gândesc să vorbesc despre greii din presă, adică cei ce scriu mizeriile din ziarele de scandal, ori măcar să amintesc de comentatorii de la digisport care nu au auzit de termenul obiectiv, iar secretele meseriei rămân suspendate în neştiinţă aşa cum Cristian Ţopescu este în opinia lor numele unui voievod valah... 
              Nici despre moderatorii de emisiuni, ori despre cei ce continuă să pronunţe şi să scrie Reghencamf în loc de Reghecampf, mama voastră de dobitoci...
              Nu vreau să menţionez nici ziarele locale, unde articolele n-au nici cap nici coadă, uneori nici subiect, fapt ce le apropie de teatrul lui Ionesco... Acolo fraier e cine cumpără ziarul şi nu-l foloseşte măcar pe post de hârtie igienică, ori paletă de muşte.
              
              Nu o să vorbesc de fapt despre nimeni si despre nimic pentru simplul fapt că în România nu mai există nici presă şi nici ziarişti... Iar în curând n-o să mai existe nici cititori...

duminică, 14 aprilie 2013

Decenta interzisa

         Cred ca am descoperit astazi cel mai cretin produs care apare pe sticla in Romania noastra draga. Ceva care bate detasat Happy-Shit-ul lui Maruta, ori Show-ul de Caca al lui Kapatos. Ceva ce se evidentiaza in gasca de emisiuni ce promoveaza prostia, cretinismul si non-cultura, asigurandu-ne un viitor suficient de sumbru incat taiatul venelor sa devina o metoda de eliberare...
         
         Ca sa nu mai prelungesc suspansul voi dezvalui numele emisiunii in sunetul de trambite imaginare: Iubire interzisa, gazduita de haoticul post National TV... Sa ne delectam cu descrierea oferita pe site: 
        
       Un nou sezon de "Iubire interzisa"! Un reality-show despre povesti de dragoste pentru care protagonistii trebuie sa se lupte cu familia, cu societatea, cu prietenii, cu fostii sau fostele si, uneori, cu ei insisi. Si in acest sezon, telespectatorii National TV vor avea parte de momente frumoase de tandrete, lacrimi de suparare, certuri aprinse, ironii si intepaturi.
       Cand oamenii se iubesc, nu e loc de simulari sau de reconstituiri...
       Aici este locul unde vezi povestile asa cum sunt: iubiri frumoase, iubiri dureroase, iubiri nemiloase!

       Mass-media si-a pierdut functia culturala. Sub pretextul rahatesc al ratingului, al ideii ca telespectatorul solicita acest fel de emisiuni se continua acest curent al cretinizarii sistematice a poporului roman. Da, consider ca poporul roman a cazut victima unei conspiratii. Cineva este direct interesat ca masele sa nu isi puna intrebari existentiale. Sa nu gandeasca, sa munceasca si sa isi duca existenta nesemnificativa in afara discutiilor cu adevarat importante...
    
Somn usor si vizionare placuta!

duminică, 7 aprilie 2013

Romania... Te iubesc!

         Superbă emisiune. Subiectul din seara asta de-a dreptul ilar, de trist ce e... Investiţiile cu cap realizate de către edili în România noastră dragă. Cea mai inspirată - construirea din fonduri europene a 15 kilometri de pistă pentru biciclete într-o comună unde nu asfaltul este un lux. 
         Trăim un banc...

joi, 4 aprilie 2013

Generaţii

           O dinamică ciudată ne împinge spre cretinismul cel mai sincer. Asta este cea mai importantă şi în acelaşi timp recentă constatare. 

            O drăcuială scrâşnită sistematic de un cuplu la vârsta senectuţii aşezat în autobuz, în faţa mea. Strict ca imagine te-ai păcăli, ar putea trece drept doi bunici simpatici, însă vorbele trădează o structură găunoasă, tipologii ale lui Băieşu care stau pironiţi în vizor să-i prindă pe ăia de se şterg pe preşul meu. Totul reprezintă o mare tâmpenie, o adevărată vină a umanităţii în sine - faptul că există. Fireaţi ai dreacu cu semafoarele voastre! sau Fireai al dreacu de şofer! ori Fireati ai dreacu că vă găsi să umblaţi toţi acu!

             După ce mă cam debusolase reacţia de stadion a unor copii de grădiniţă, care au început să strige numele eroinei silabisind gutural în modul în care silabisesc ultraşii pe Arena Naţională numele echipei preferate am avut astăzi ocazia să observ, după spectacol, între alţi copii adorabili o fetiţă blondă şi creaţă cu ochi albaştri care zâmbea din suflet. Este acel zâmbet sincer si total pe care adultul îl uită în cursul procesului educaţional. Acel zâmbet care este capabil să şteargă cu buretele cea mai neagră săptămână. 

            Am vrut să închei într-o notă optimistă, deoarece cred că există speranţă. 
            Chiar dacă suntem generaţia care va înfunda definitiv România...

luni, 11 februarie 2013

dintralevietii

        Adevarul e ca nu poti sa ai totul in viata. Nu poti avea silueta perfecta, iar daca o obtii pierzi un bun prieten, daca esti multumit in privinta cercului de cunoscuti nu-ti iese nu stiu care plan de calatorie. Shit happens and it's true... 
        Avand in vedere teoria expusa mai sus trebuie sa inveti sa te bucuri de orice chestie iti iese. Orice motiv de zambet trebuie savurat la maxim, pentru ca s-ar putea ca in imediata apropiere sa te pocneasca ceva sau cineva nasol de tot in freza. And again shit happens and it's true...
        Ne plangem de generatiile tinere, eu personal o fac. Ma intriga foarte multe lucruri la cei care vin din urma, din urma mea... Insa si eu vin in urma cuiva. Mi-aduc aminte cand cineva mi-a facut o morala luuunga si extrem de cuprinzatoare evitand sa se refere doar la mine, ci generalizand. Tin minte ca nu eram absolut deloc de acord. Deci s-ar putea ca nici aceia pe care eu ii consider in off-side sa nu fie de acord cu observatiile mele... Insa... Ei oare au argumente? Ca eu stiu sigur ca aveam... 
         In fine... Ce sens mai are sa critici si pe cine... Ma uit la televizor si, de cele mai multe ori, imi pare rau ca o fac. Daca eu imi pierd minute din viata doar pentru ca niste cretini sa incaseze sume frumusele din contractele de publicitate ale televiziunilor inseamna ca... Ah! Inseamna ca de fapt eu sunt cretinul... Hm...
         Nu poti sa ai totul in viata, acesta-i adevarul. Insa nu te poti plafona in spatele acestui motto, ai datoria de a visa si de a incerca sa-ti realizezi visul. Deci viseaza, zambeste, caci, in mod sigur, Shit will happen... very soon...