luni, 5 noiembrie 2012

Romania de dupa dealuri

         Am vazut in seara asta un film care m-a cutremurat. Da, nu te poate cutremura decat faptul pe care il recunosti, a carui verosimilitate n-o poti pune la indoiala. 
         Povestea conceputa pe baza cazului Tanacu iti dezvaluie Romania pe care o banuiesti, dar o renegi imediat, de parca asta ar impiedica-o sa existe, sa-si respire obscuritatea bolnava si sa te umple de remuscarea tacerii... 
         Romania care te oripileaza si te suprinde, o surprindere sora cu aceea a nemtilor care vedeau pentru prima oara ce faceau compatriotii lor in lagarele vecine, aceasta Romanie este surprinsa si strigata de catre regizor precum capetele de acuzare la procesele criminalilor de razboi. Si, da, suntem vinovati de tacere... Suntem vinovati de tentatia de a ne considera in afara fenomenului... 
         Romania aceasta bantuita de mizeria epocii de piatra este protejata prin dezinteresul societatii precum un edificiu ramas peste timpuri... dupa dealuri...