vineri, 7 iunie 2013

O lume plină de farmec

              Lumini, decoruri, muzică, actori... Cuvinte... Pentru unii tabu, pentru alţii o plimbare în parc, teatrul răspunde, în ultimele milenii, unor nevoi umane. Cum şi în ce fel a evoluat aflăm din cărţile de istorie, dar nu ne interesează asta în mod deosebit. Ce interesează este lipsa profundă de rigoare, acea lene care a început să răzbată în produsul finit, ăla de-l arăţi spectatorului... Iar spectatorul prost să fie să nu te amendeze...
               Ştiu că studentul, oriunde ar fi el înscris, vrea să înveţe, să acumuleze, să exerseze şi, inerent, să greşească. Totuşi rog cititorul să ia aminte la un anume fapt: apariţia unui nou tip de student - ăla care le ştie pe toate deja şi nemaiavând nimic de demonstrat/învăţat punctează...
               Această lene/suficienţă (Doamne ajută să greşesc) este garanţia unui viitor luminos ca noaptea polară... 
                Trebuie să mulţumim pentru asta întregii societăţi pentru că vina stă în indiferenţa generală!
                

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu