miercuri, 27 aprilie 2011

Începem

           Am pregătit totul. Actorii sunt în culise - s-au îmbrăcat.
          În sală a început să intre, încet-încet publicul. Am verificat luminile şi sunetul. Schiţa nu există, nu am scris-o nici de data asta, dar am totul în minte. Ştiu exact ce trebuie să fac.
           Ies în stradă. Vântul mi se încurcă în păr, are chef de joacă, iar eu îi zâmbesc. Fac dreapta în gang şi mă opresc în dreptul unei borduri ciudat de înalte. Mă aşez şi privesc oamenii. Păşesc prin faţa mea fără să mă bage în seamă, fără ca cineva să conştientizeze că exist. Îmi face bine starea de invizibilitate. Sorb ultima înghiţitură de cafea, îmi arunc ochii până în capătul străzii şi apoi mă întorc.
          Cobor treptele, îi iau în braţe pe actori, transmit fiecăruia cea mai importantă ultimă indicaţie şi... începem visăm...

1 comentarii:

Anonim spunea...

stii de cate ori am vrut sa-mi opresc pasii si sa ma asez pe o brodura, sorbind lenes dintr-o cafea luata pe fuga? ...invizibil, deci? sa zicem ca mi-am facut curaj citind randurile tale! ;)

Trimiteți un comentariu