joi, 14 aprilie 2011

Culmea fericirii

             Urc în autobuz. Lume. Trei băieţi de o rasă incertă se aruncă pe uşa din faţă şi, bineînţeles, fac abstracţie de noi, ceilalţi. Trag concluzia că aceşti indivizi au crescut pe dealuri. Doar aşa îmi explic decibelii mulţi pe care îi produc. Punctul pe i îl pune ăla în trening - o manea pe sistem care ne umple de bucurie pe toţi. Îmi rotesc privirea. Da, e 104-ul fericirii...

             Să pupe în cur primul câine vagabond toţi cei care habar n-au să facă parte în mod civilizat dintr-o societate. Să-l pupe în cur şi pe urmă să-l şteargă pe nevinovatul patruped.

1 comentarii:

Anonim spunea...

Bine zis!!

Trimiteți un comentariu