marți, 15 februarie 2011

Prima zi din restul vieţii mele

               Mi-e dor...
          Să stau într-o postură contemplativă pe malul unei gârle banale. Să ascult în miezul nopţii păsărele cântându-şi uverturile undeva în întunericul conspirativ... Să simt mirosul de câmp, de iarbă proaspătă (iarbă naturală, nu alte chestiuni care circulă), de fân cosit...
              Şi...
         Să alerg fără ţintă prin lanul de grâu, fără să-mi pese de nimic şi de nimeni... Să zbor către zarea infinită, râzând... Şoptind...    
             Vreau să te văd...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu