duminică, 28 noiembrie 2010

Tic-tac

           Ticăie ceva în mine. Când stau întins în pat, relaxat şi cu ochii în tavanul gălbui încep să aud. Tic-tac, tic-tac... Uneori este exasperant, alteori nu simt nimic - îl ascult pur şi simplu.

           Tic-tac, tic-tac, tic-tac...

           Acum două zile, cineva, la masă, m-a întrebat, pe un ton de glumă, ce secrete am de împărtăşit. Ce ascunzi domnule?
           Răspund abia acum, plimbându-mi degetele peste obraz, într-un gest semi-paranoic - O mare bombă cu ceas, care se pregăteşte să explodeze.

           Tic-tac, tic-tac... Bum?... Tic-tac... Alarmă falsă... Tic-t...

1 comentarii:

anda spunea...

Asta-i cea mai minunata stare!
Ceva care asteapta sa se coaca, pentru a-si iti capul :)
Pentru a intelege fumusetea si bogatia starii, pentru mine e suficient s-o pun in balanta cu orice altceva.
Minunat.

PS ...am reusit !

Trimiteți un comentariu