vineri, 19 noiembrie 2010

Rai

           Pe sub fereastra mea anonimă circulă raze de soare, două frunze rătăcite care îşi poartă ultimul zbor către asfalt şi nişte vrăbiuţe zburlite. În rest, zgomotul oraşului.
           Trag aer în piept. Fac abstracţie de (im)puritatea lui, şi îmi arunc privirea peste blocuri încercând să găsesc un punct neacoperit de civilizaţie. Inutilă tentativă. Suntem principalul factor poluant al acestui colţ de rai. Mâna omului a distrus tot ce înseamnă natură, acoperind pământul cu un fard ieftin şi trist.
           Mi-a atras atenţia asupra acestui fapt cineva, aseară, pe când ne întorceam de la şcoală. S-a oprit şi mi-a spus să privesc străduţa din faţa noastră. Maşinile, asfaltul, clădirile...

            Oare cum arătau locurile astea acum o sută de ani? - întrebarea care m-a pus în şah.
            N-am ştiut să răspund. N-am reuşit să-mi imaginez. 

1 comentarii:

Evergreen spunea...

Peste alti 100 de ani cineva o sa intrebe acelasi lucru. Suntem intr-un cerc vicios si e trist. De aia ma bucur de cate ori merg la bunica mea, desi si acolo a ajuns "civilizatia".

Unii o numesc evolutie, dar eu sunt de acord cu tine ca mana omului distruge... Vezi? Sunt de acord :)

Trimiteți un comentariu