joi, 18 noiembrie 2010

Trag linie

           Lucrurile se petrec pur şi simplu. Încerci în zadar să controlezi, să fii deasupra situaţiei, te trezeşti brusc în mijlocul apei tras la fund de curenţii puternici, de zâmbetul celei mai frumoase sirene din ocean, şi te scufunzi cu expresia fericirii pe chip.
          
           Te lipeşti de mine fără explicaţii, fără întrebări. Îmi place, cred că la un moment dat am şi visat lucrurile astea. Îmi lipseai fără să te fi avut vreodată. Din când în când însă rupi vraja... Apuci o pietricică de jos, ocheşti şi zvârrrrrrr, pe craca plină de păsărele care ciripesc a voioşie. Grupul se dispersează rapid, în urma lui rămurica e goală şi tristă.
            
            Trag linie din nou.
            De ce oare?
            Mai bine pun punct.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu