marți, 2 noiembrie 2010

Schiţă

           Mi s-au încleştat mâinile pe arma asta veche. Sar în prăpastie. Sunt urmărit. Frica mă ţine în viaţă. Cele şase gloanţe care mi-au rămas îi ţin încă atenţi pe cei care mă vânează. Am cinci şanse de a reduce pericolul din spatele meu. Arbuştii uscaţi îmi brăzdează carnea în coborâre. Încerc să atenuez şocul prinzându-mă de tot ce nimeresc. Îngrozit, realizez că am apucat o mână desprinsă de un corp. Continui să mă prăvălesc. Simt o arsură în piciorul stâng. Îmi şuieră câteva gloanţe pe la ureche. Cred că m-au pierdut. Mă opresc.
          Zvonul frontului pătrunde până în fundul râpei, aici, la mine. Tremur. Uruitul tancurilor mă înspăimântă şi mai tare acum. Simt picături care se preling pe laba piciorului. Doare.
          Am tras în direcţia umbrei. Nu-mi pot controla maxilarul. Aş vrea să deschid gura şi să respir. Aş vrea să se facă lumină şi aş vrea să scap. Alte rafale ridică pământul moale, la câţiva centimetri de mine.
         Nu-mi mai pot mişca picioarele. Îmi simt mâinile grele. Nu-mi pot descleşta palmele, indexul e una cu trăgaciul. Siluete negre se apropie de mine. O patrulă. Pe ţeavă mai am un singur glonte.
         Aud ecoul ultimului foc tras de arma asta veche.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu