marți, 2 noiembrie 2010

Changes

           Ieri, 1 noiembrie, am renunţat la barbă.

           O întreagă nebunie a cuprins tot parcul acela amorţit. Acolo, în rondul cu luminiţe la nivelul solului şi arbori pitici, ce dădeau aspect de cimitir în noaptea Învierii, totul începuse să meargă invers: artificiile izbucneau din senin, cerul se luminase într-un portocaliu deschis, aproape obositor, copacii goi hohoteau în bătaia vântului. Potecile plutiră câteva clipe, apoi se dispuseră radial. Urmărind centrul acestui labirint şi punctul de plecare al întregii nebunii, aveai supriza să constaţi cauza: o îmbrăţişare.

            Îmi trec degetele peste faţă şi simt obrazul neted. Oare de la asta să fie?

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu