joi, 7 octombrie 2010

Jurnal

           Am patru ani; intru în casă iar mama îmi spune: "Astăzi e ziua ta!". Tata scoate din frigider un tort de ciocolată şi începe să-mi cânte la mulţi ani. Cântă şi mama...
        *
           Prima zi de şcoală. Mă ţin de mâna mamei şi încep să plâng în momentul în care mă aşez în bancă. Ştiu că va pleca, vreau să merg cu ea acasă, dar îmi este ruşine să mă ridic şi s-o rup la fugă. Alţi copii se agaţă de fustele mamelor. Eu plâng şi îmi şterg obrajii cu mâneca bleumarin a uniformei...
        *
           Ţin ochii închişi, dar toată fiinţa mea începe să vadă. Buzele mele şi buzele ei se ating timide. Prima iubire...
        *
           Am uitat de ce toată lumea din jurul meu este serioasă şi de ce toate privirile pe care le întâlnesc sticlesc a lacrimă. Văd o fetiţă care se joacă în legea ei şi-mi amintesc de ce... E prea mică, dar îşi va da seama. Ochii mei încep să sticlească...
        *
           Se deschide o cortină. Mă sufoc. Urechile îmi vâjâie. Mă mişc din inerţie. Vorbesc, dar nu înţeleg ce spun. Privesc în sală şi abia atunci realizez ce se întâmplă. Aplauze...
        *
           Parcurg liniştit un drum care-mi va deveni foarte cunoscut. Case vechi, garduri putrezite. La intrarea în clădirea roşiatică un grup de tineri. Mă strecor printre ei şi îmi arunc ochii pe listă... admis...
        *
           O ţin în braţe şi mă simt bine. Buclele ei îmi acoperă obrazul. Îmi şopteşte că îi sunt drag...  



            ...



           Deschid fereastra larg şi adulmec aerul rece. Cerul tace... nu scoate o vorbă. La fel şi copacii care delimitează trist o alee îngustă. Totul doarme.

2 comentarii:

Cristina spunea...

ti-e foarte frumos scrisul...:)

George spunea...

Multumesc!

Trimiteți un comentariu