sâmbătă, 30 octombrie 2010

Lost

           De data asta e altfel. Nu plec nicăieri. Atunci... Atunci am plecat eu şi am simţit cum se rupe o bucată din mine.
          
           Am petrecut mult timp în gări, astfel încât au căpătat o însemnătate specială pentru mine. Acel amalgam de chipuri şi bagaje, acel mozaic sonor te umple, îţi atrage atenţia permanent.
         
           Trenul are întârziere, dar asta nu mai contează. Important este că pleacă... Pleacă şi se rupe o bucată din mine.

           Îmi sprijin cotul pe masa îngustă de la Mc. Prin faţa mea se vântură tot felul de oameni. Şase fix.

           La prima rază a dimineţii, cafeaua îmi şopteşte că e altfel, însă eu privesc mulţimea din gară şi simt cum se rupe o bucată din mine.
          
           Just a dream
        

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu