vineri, 22 octombrie 2010

K.O.

           Mă scutur după fiecare lovitură primită în plex. Respiraţia mi se opreşte pentru fracţiuni de secundă, timp în care mi se derulează capitole din viaţă prin faţa ochilor. Marginea ringului se apropie şi se depărtează, podeaua mi se pare din ce în ce mai mult o soluţie rezonabilă. Sângele mi-a acoperit pometele stâng şi arcada dreaptă. Nu mai pot să ţin garda sus, loviturile vin, regulat, una după alta. Ritmicitatea mă ucide încet, încet...
         
          Ridic privirea din pământ. Urc cele trei trepte cu paşi siguri. Sunt motivat. Motivat şi împăcat. Urmează o altă repriză din marele meu meci. Viaţa mă aşteaptă în ring cu braţele deschise şi pumnii strânşi.
          Mă scutură un fior. Aud gongul...

3 comentarii:

Anonim spunea...

frumos descris....ai castigat viata :)

Evergreen spunea...

Eu stau în mulțime și strig din toți rărunchii, strig motivațional :)

George spunea...

Shhh

Trimiteți un comentariu