miercuri, 13 octombrie 2010

Una, două, gata. Ţi-am dat cu lopata!

           Mi-am luat laptopul ăla pe care îl folosesc când scriu pentru cealaltă. E cumpărat din banii mei, acu' şapte luni, două săptămâni şi vreo nouă ore,  de la târgul IT din Cucuieţii de Jos. Pe celălalt mi l-a cumpărat Mărioara la aniversarea noastră de patru zile. De pe el scriu doar când mi-e dor să fiu analfabet şi cocalar. Înainte de a începe articolul mă dau cu parfum Armani cumpărat de un tovarăş din Italia - un euro baxul. Super-afacere!
          Pe Ileana o văzui în seara asta coborând din tractorul lui Nelu. Ţanţoşă cobora ea din autoutilitară cu poşeta aia bună sub braţ, un zâmbet arborat pe figură şi o ţigară cu filtru între buzele rujate ca la nunta lui Petrache. Era sexy! N-am înţeles ce făcea ea la Nelu în tractor, dar nu mă preocupă aspectul ăsta. Să-ţi pui problema fidelităţii unei femei este o utopie. Mai degrabă mă apuc de numărat micii împărţiţi în campania electorală,  fapt ce reprezintă de asemenea o operaţiune lipsită de sens. 
          Mărioara nu ştie de Ileana şi nici Nelu nu cred că ştie de mine precum nici vicele din Zorleni nu-l cunoaşte pe secretarul comunităţii congoleze din Sibiu. Dar asta nu priveşte pe nimeni, eu le iubesc atât pe Mărioara cât şi pe Ileana.

          Şi pentru că în tinereţe cochetam discret cu meseria de digei, dedic această melodie pentru cine ştie că nu contează ce simţi, contează să-ţi demonstrezi că încă poţi şi n-are rost să-ţi pui problema că ceea ce îţi iese din gură nu se duce pe canalizare la fel ca în cazul produselor rezultate prin sforţări metafizice. 

1 comentarii:

Manon spunea...

Excelent!

Trimiteți un comentariu