marți, 28 septembrie 2010

Zbor

            Pervazul este murdar, îmi sprijin absent coatele pe suprafaţa lui şi-mi arunc ochii în stradă. O frunză se desprinde din copacul ce sprijină blocul de vizavi şi îşi târâie plictisită existenţa până pe trotuar. Acest zbor este reprezentarea unică a libertăţii, aşa cum poate fi ea percepută la nivelul unei frunze. Un pantof calcă foarte aproape, cât pe ce să strivească obiectivul ochilor mei. Pantoful şi perechea lui se pierd în asfaltul încins iar frunza tresaltă într-o adiere timidă de vânt. Un ultim salt al bucuriei...
            Oamenii se strâng în cercuri... Fac roată... Hora se joacă în cerc... Hora este o expresie a veseliei... De pe ce trunchi de copac m-am desprins eu?
           

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu