duminică, 26 septembrie 2010

Tren

           Pe înserat un tren aleargă de nebun
           Pe şine albe, mute - mecanice cărări...
           Şi de la coada lui, cuminte, în capăt de vagon
           Privesc prin geam un câmp minat de întrebări



           Şi-o zare ce se-ncheie târziu în depărtări,
           În triste luminiţe cu iz de cloroform,
           Ce cresc şi scad continuu de parcă-s lumânări,
           Mă-ndeamnă în surdină să tac şi să adorm....

1 comentarii:

:) spunea...

Dar vântul bate impotrivă ...
Îl simt, deşi in coada trenului m`am pus.
Gândurile mi s`aşează ca`ntro stivă
Iar întrebările îşi găsesc răspuns;
De ce catren? Deşi în tren ..
Prea trist si monoton
Viața reprezintă şi merită mai mult decât gânduri sparte într`un codaş vagon
Aşa că treaz te`avântă trenu`n gară
Cobori si poate vezi fețe de`odinioară
Le`mpartaşeşti gânduri ce-au început sa doară
Şi fericirea poate`o să reapară ...
Ea merită s-o plimbi, s-o-mparți din gară`n gară

Trimiteți un comentariu