luni, 27 septembrie 2010

Toamnă


E după-amiaza cea mai lungă,
Când poţi să vezi cum trece clipa.
Alunecă încet pe dungă
Şi-apoi o şterge, lipa-lipa...
Te-ncrunţi la norii de pe cer
Sau mergi alene prin grădini,
Nu poţi să ştii prin ce mister
În jur nu vezi nici flori nici spini...
Nici capul nu-l întorci pe stradă
După vreun om, ce ţi-a părut
Că-i cunoscut şi, alandala,
Continui mersul în trecut...
N-ai vrea nimic şi totuşi ceri.
Cu pasul calm şi regulat,
Te-ndrepţi uşor spre nicăieri
Unde cândva te-ai bucurat...

1 comentarii:

Anonim spunea...

Minunat :).

Trimiteți un comentariu