marți, 21 septembrie 2010

Teatru

       ***    "Click, Cancan, Libertatea avem... Click, Cancan, Libertatea..." Aceste cuvinte rostite de către un nene solarizat bine mi-au atras atenţia... Abia reuşisem să mă strecor în compartimentul meu pe lângă cele trei cucoane care aveau locuri probabil într-un alt tren dacă nu cel puţin la cinci vagoane mai încolo, am făcut abstracţie de insul care servea drept suport pentru o doză de bere, postat delicat în poziţie de somn pe una dintre banchete, mi-am pus geanta în spaţiul predestinat şi exact înainte să mă aşez, bucuros că-mi luasem de-o grijă mă ia pe sus vânzătorul de ziare. Ce n-am înţeles eu este cum oare reuşesc oamenii aceştia să perceapă "Ce alte ziare mai ai?" când tu îi spui cât poţi de amabil "Nu, mulţumesc!"?... Când în sfârşit m-a iertat nenea cu ziarele de prezenţa lui mai mult decât suplimentară, îmi arunc ochii pe geam şi văd o tanti cu un teanc de şerveţele - "Treeeii la un leuuu... Treii la un leuuuu..."... Picăturile de transpiraţie încep să se ivească timide pe fruntea mea... Tipul de vizavi, cu o figură care ar putea servi drept definiţie cuvântului "buhăit" a sorbit plin de eleganţă restul de licoare şi acum mă priveşte cu un aer ce trădează o tentativă de comunicare... Trenul s-a pus în mişcare... Reuşesc cu eroism să evit privirile tipului pe care cheful de vorbă îl trece tot mai tare... "Bere rece, sucuri, apă minerală aveeem!" este expresia care colorează în momentele următoare fundalul sonor al coridorului... Simt că-mi vine să urlu... Bomboana de pe tort, se aude un telefon -  soneria, evident, o manea meseriaşă...
          Îmi amintesc cât de supărat am fost odată când am pierdut un tren... Acum, după această experienţă, mă felicit că l-am pierdut...    ***



 Teatru

Actori. Bărbaţi, femei,
Jucăm pe scena vieţii.
Jucăm timid pe mii de lei,
La limita tristeţii...

Jucăm şi zi, jucăm şi noapte
Aceeaşi ipostază,
Fără subtext şi doar în şoapte,
Bolnavi în metastază...

Fără regizor şi sufleur
Jucăm în scena goală,
Pustie şi fără decor.
Jucăm ca să nu moară...

Textul e prost, şi toţi o ştim!
E searbăd şi banal,
Dar îl jucăm, fără să fim
Geniali, pân-la final...


3 comentarii:

Anonim spunea...

și totuși, tu, o să fii genial pân-la final.

Cât despre textul prost... rescrie-l, dar de data asta fă-o cu altă... culoare

Manon spunea...

Jorj, iti spusei, azi, ca te adorez? Te adorez.

George spunea...

saru`mana... :)

Trimiteți un comentariu