miercuri, 15 septembrie 2010

Dilema de la miezul nopţii

           Holul e rece, îmbâcsit cu fum de ţigară... Se aud glasuri înfundate din când în când... Sunt singur cu gândurile mele, cu întrebările mele... Mi-e dor de un sătuc rătăcit din "posteriorul" Moldovei... Mi-e dor de lipsa de responsabilitate, de precocitatea pe care încercam să mi-o asum stând cu baieţii mai mari la "un pahar de vorbă", mi-e dor de bunicul meu, de toţi oamenii din sat... Mi-e dor de aerul tare, curat, de liniştea nopţii, de puritatea dimineţii, de zăpuşeala amiezilor de vară, de albul iernii... Mi-e dor de mine - împăcat cu mine şi cu lumea exterioară... Eu, copilul, care luam totul ca atare şi nu eram în stare să concep că îmi poate scăpa vreodată înţelesul lucrurilor... Am fost dependent tot timpul de răspunsuri pentru că am fost chinuit de întrebări... Sorbeam poveştile bunicii chiar şi atunci când le ascultam a cincisprezecea oară! Eram fascinat de lucrurile inexplicabile doar pentru că eram sigur că le pot descoperi taina... Eram sigur pe mine... Nu credeam şi nici acum nu cred în magie... Cred pur şi simplu că uneori omul nu vrea să înţeleagă...
          Ai avut dreptate, nu sunt sigur... Mă aflu în faţa unui mister pe care simt că nu-l pot elucida, sunt speriat, şi încerc să-mi regăsesc entuziasmul copilăriei pentru a putea lua cu asalt dilema asta atât de albastră...

1 comentarii:

Andy spunea...

[...]Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti[...]
[...]Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate[...]
[...]Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii[.]
[...]Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ... "
Octavian Paler - Avem timp

Trimiteți un comentariu