marți, 14 septembrie 2010

Ceaşca de ... nes ...

            Ies cu ceaşca pe coridor... Mă sprijin în aroma ei, apuc chitara de grif, îmi vine să-mi dau cu ea în cap, mă potolesc şi pe urmă încep să zdrăngăn încet, încet... Gândurile alea multe şi chinuitoare se ascund în cotloane de creier şi mă liniştesc. Corzile sună totuşi străin, vorbele nu mi le mai amintesc, şi parcă melodia în sine sună atât de fals încât nu-mi pot da seama a cui e... Dar ce importanţă are? Laaa, la, la, la, laaaa, laa, la, la... Ceaşca e pe sfârşite, corzile se rup una cate una... Şi restul e tăcere!

2 comentarii:

Andreea Lăcătuş spunea...

Out of (any) topic: canti la chitara? :)

George spunea...

Din cand in cand mai ... zdrangan :)

Trimiteți un comentariu